Gardenia

Gardenia este un arbust cu frunzis persistent, stralucitor si cu flori parfumate. Desi are o crestere lenta (9-12 luni pana la prima inflorire) si o inflorire uneori, greu de realizat, gardenia este o floare mult cautata de amatorii de plante decorative.

Gardenia este un arbust nu prea inalt, putand ajunge pana la 50-60 cm inaltime, planta avand o coroana cu o buna ramificare. Frunzele sunt sunt lanceolate, ascutite, relativ mici de culoare verde inchis starlucitor.

Florile la Gardenie, sunt mari, albe si foarte parfumate. Inradacinarea plantei este superficiala, iar radacinile sunt deosebit de sensibile la calitatile substratului de cultura.

Gardenia se remarca prin albul imaculat al florilor, precum si prin parfumul acestora care aminteste de cel al iasomiei.

Planta creste intens din din primavara pana in luna august, formarea mugurilor depinzand de o anumita dimensiune a lastarilor (sa aiba 6-7 noduri), precum si de starea lor fiziologica.

La Gardnie cresterea bobocilor este lenta si dureaza 45-50 de zile de la vizualizare si pana la inflorire. Gardenia are butonul floral foarte sensibil la conditiile mediului ambiental: se ofileste si cade la lumina slaba, exces de apa si schimbarea brusca de temperatura.

Vara, cand este cald (20-30 grade C), cresterea lastarilor este intensa si dezvoltarea bobocilor rapida. In cazul culturilor dirijate trecerea plantei printr-o perioada de temperatura mai scazuta (2-4 saptamani la 15 oC) favorizeaza inductia florala, dar dezvoltarea mai departe a bobocului floral este conditionata de temperaturile ridicate.

Gardenia se amplaseaza intotdeauna in locuri luminoase, dar fara soare direct, iar daca este posibil, vara se scoate afara intr-un loc semi-umbrit. Vara i se administreaza apa din abundenta si se pulverizeaza frecvent pe frunze, iar iarna se folosesc cantitati moderate.

Gardenia solicita umiditate relativ ridicata, dar nu suporta excesul de apa in pamant. Aerul uscat si cald determina caderea frunzelor si favorizeaza atacul cu acarieni.

Pentru gardenie, substratul de cultura trebuie sa fie poros, cu capacitate buna de retinere a apei si totodata sa se dreneze bine. Turba fibraosa, bine aerata, cu pH-ul usor acid(6) este componenta de baza.

Gardenia se poate inmulti prin butasirea clasica. Butasii de varfuri cu un mic calcai de pe lastarii formati in anul precedent dau cele mai bune rezultate la butasirea de primavara. Tratarea butasilor cu radistim favorizeaza prinderea si cresterea palntei in formare.

Inradacinarea se realizeaza pe substrat de turba in amestec cu perlit si temperatura de 22-24 grade C. La plantarea butasilor inradacinati in ghivece de 13-15 cm, se pun 3 plante.

Taierea de corectare a formei plantei se face aproape in fiecare primavara sau, eventual, dupa inflorirea maxima. Principalii daunatori pentru gardenie sunt acarienii si paduchele lanos.

Lalele

Descriere
Lalelele sunt considerate unele dintre florile cele mai elegante. Lalelele au tije lungi care sustin florile de culori variate: albastru, violet, roz, rosu, alb, galben, negru. Aceasta floare se considera ca provine din Olanda deoarece pe emblemele conventionale se intalneste si laleaua. Datorita frumusetii lor, lalelele se numara printre florile asociate dragostei.
Simbolistica
Lalelele reprezinta constanta si trainicia sentimentelor in ciuda diferitelor obstacole intalnite. Pentru crestini ea reprezinta vanitatea. Avand o frumusete trecatoare,lalelele pot simboliza si autoamagirea, ignorarea realitatii, iluzia, incapatanarea.
Istorie
Lalelele erau considerate floarea dragostei in Persia, nascuta din sangele unui erou care s-a jertfit pentru implinirea iubirii. Adevaratul loc de provenienta al lalelor este Turcia. Fiind floarea nationala a Olandei, acestia au sarbatorit cu fast implinirea a 400 de ani de la importarea alalelelor in tara. In Romania are loc evenimentul care se tine in perioada aprilie-mai la Pitesti numit "Simfonia lalelelor".
Cod Floral
Daruirea unei lalele poate fi considerat un gest de dragoste. Acestea reprezinta constanta sentimentelor, rezistenta in ciuda tuturor obstacolelor intalnite, trainicie. Semnificatiile difera in functie de culoarea acestora de la o dragoste infocata la o iubire fara viitor. Ca si celelalte flori si lalelele au fost sursa de insiratie a numarate opere literare si cantece. Chiar si in Romania s-au facut cantece si povestioare in care se atesta frumusetea covarsitoare a lalelelor, una dintre cele mai cunoscute melodii fiind cea a artistului Luigi Ionescu.
Ocazie
Este un bun cadou pentru sarbatori precum cea de Valentine`s Day deoarece lalelele sunt asociate cu dragostea-pasiune.

Gladiole

Descriere
Gladiolele sunt plante originare din bazinul mediteraneean si Africa de sud. Acestea sunt inrudite cu irisul si se aseamana destul de bine avand o tija alungita si ascutita catre varf, sub forma de ''sabie''. Numele de gladiola vine din latina de la gladius in traducere insemnand sabie datorita formei acesteia. Florile acestora cresc in spic indreptat intr-o parte a tijei avand culori puternice, proaspete cu o paleta larga -fiind intalnite atat albe cat si mov, o singura exceptie facand-o nuanta albastra- fiind rezultatul hibridizarii. La inceput gladiolele aveau marimi mai mici si erau intalnite doar sub culoarea alb-galbui asa ca nu este exclus ca in scurt timp sa intalnim si gladiole albastre.
Simbolistica
Gladiolele sunt considerate a fi florile aventurierilor si a aventurii. Sunt simbolul iubirii insemnand dragostea autoritara, grabita, dar care nu cunoaste renuntarea.
Istorie
O legenda atesta aparitia gladiolelor pe pamant de acum 2.000 de ani. Doua surori gemene dar extrem de diferite la caracter si-au gasit intr-o buna zi sfarsitul. Mama lor, sfasiata de durere, s-a rugat ca fiicele ei sa nu fie luate iar Dumnezeu le-a transformat in flori. Fata ascultatoare a fost preschimbata in crin iar cealalta in gladiola. De aici venind si pseudonimul gladiolelor de ''crinul-sabie''.
Cod Floral
Gladiolele sunt florile primilor pasi in dragoste. Mesajul transmis de acestea este asemanator cu cel al florii-soarelui dar cel al gladiolei nu poate fi ignorat deoarece aceasta cere insistent. Tot ele sunt cele care pot fi interpretate ca un refuz elegant. Acestea ar putea spune ''imi esti indiferenta''.
Ocazie
Gladiolele sunt cadoul potrivit pentru petrecerile pretentioase sau ocazii mari.

Bujorul

Puternic parfumat, bujorul este o planta rezistenta, cu viata lunga, disponibila intr-o mare varietate de nuante, avand perioada de inflorire din primavara tarzie pana la inceputul verii.

Bujorii formeaza tufe dese, cu frunze lucioase, de un verde inchis, care raman atractive chiar si toamna, fara flori.

Bujorul este o planta care are nevoie de soare cel putin 6 ore pe zi pentru a inflori si a se dezvolta corespunzator. In semiumbra va inflori mai putin iar la umbra nu va supravietui. Rezista bine la toata gama de temperaturi specifica climatului din Romania.

La bujor inflorirea are loc la sfirsitul lui mai - inceputul lui iunie. Tufa se ofileste in fiecare toamna si resturile moarte trebuie inlaturate. In primavara urmatoare tufa va creste de la zero.

Solul trebuie sa fie bogat si afinat. In momentul plantarii trebuie adaugat compost sau gunoi de grajd mai vechi de un an.

Bujorul are nevoie in perioadele secetoase de o udare profunda (2-3 galeti de apa la fiecare tufa, turnate incet pentru a fi absorbite in profunzime).

Toamna sau primavara devreme se sapa la radacina si se extrag bucati cu cel putin un mugur. Acesta se ingroapa la 5cm adincime. Planta obtinuta din aceste radacini va incepe sa infloreasca abia din al treilea an, dupa plantare.

Florile ofilite se inlatura imediat, deoarece producerea de seminte va afecta inflorirea din anul urmator.

Atentie! Bujorului nu ii priesc interventiile la radacina, asa ca operatia trebuie facuta cu atentie pentru a perturba cit mai putin planta. Inmultirea prin seminte este anevoioasa.

Bujorul trebuie plantat la distanta rezonabila de pomi,
deoarece isi dezvolta un sistem viguros de radacini iar acestea pot intra in competitie cu radacinile pomilor. Daca, inainte de inflorire, se pastreaza doar mugurii terminali si se inlatura cei laterali, florile vor fi mai mari.

Crizantema

Crizantemele sunt un gen de flori (Chrysanthemum), format din aproximativ 30 de specii de of plante perene, aparținând familiei Asteraceae, native Asiei și Europei de nord-est.
Genul a fost format din mult mai multe specii în istoria sa, dar acestea au fost separate în mai multe genuri; denumirea genurilor a fost controversată, dar o hotărâre a Codului Internațional de Nomenclatură Botanică din 1999 specifică faptul că specia definitoare a genului este Chrysanthemum indicum. Aceste specii aparținea genului Dendranthema după separarea genurilor, dar înainte de hotărârea CINB.
Genurile care au fost separate de Chrysanthemum sunt: Argyranthemum, Glebionis, Leucanthemopsis, Leucanthemum, Rhodanthemum și Tanacetum.
Speciile genului Chrysanthemum sunt plante perene, ierboase, care cresc până la 50–150 cm înălțime, cu frunze adânc crestate și flori mari, de culori diverse.
Aceste plante servesc drept hrană pentru larvele unor specii de fluturi
Crizantemele au fost cultivate în China încă din secolul al XV-lea î.Hr. Un oraș antic chinez a fost numite Ju-Xian, în traducere "orașul crizantemă". Planta a fost introdusă în Japonia probabil în secoul al VIII-lea a.d., iar împăratul a adoptat-o ca sigiliu imperial. În Japonia există un "Festival al Fericirii" dedicat florii.
Floarea a fost adusă în Europa în secolul al XVII-lea. Linnaeus a numit-o conform prefixului grecesc chrys-, care înseamnă auriu (culoarea inițială a florilor), și -anthemon, însemnând floare.

Ghiocel

Ghiocelul (Galanthus L.) este un gen de plante bulboase din familia Amaryllidaceae, plante care înfloresc printre primele la începutul primăverii.
Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus nivalis).
Ghioceii nu trebuie confundați cu două plante asemănătoare, lușca (Leucojum vernum) și ghiocelul bogat (Leucojum aestivium); acestea sunt mult mai mari și au toate cele șase petale de aceeași mărime, deși unele specii de Galanthus au segmentele interioare de aceeași mărime cu cele exterioare
Descriere
Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze liniare și tulpini erecte, lipsite de frunze, cu o singură floare în vârf, sub formă de clopot. Galanthus nivalis are în jur de 15 cm înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în zonele temperate nordice. Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfă, bisexuată, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o maculă verde verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsulă tricelulară.
Răspândirea se face prin bulbi, fie prin diviziunea atentă a lor când planta este matură, fie prin mutare când planta este în hibernare, imediat după ce frunzele se ofilesc; se poate răspândi și prin semințe.
Există numeroase varietăți de ghiocei, cu flori simple sau duble (Galanthus nivalis f. pleniflorus 'Flore Pleno'), care diferă în principiu prin mărime și floare și prin perioada de înflorire cu flori duble.

Garoafe

Descriere
Garoafele sunt cel mai des asociate cu ciucurii datorita petalelor lor prinse la baza intr-o teaca dupa care se desfac la inflorire. Acestea au frunze ascutite de o parte si de alta a tulpinii. In functie de specie garoafele pot prezenta un miros placut, specific acestora, sau pot fi inodore. Ele pot avea o inaltime cuprinsa intre 50 si 80 de centimetri dar adesea sunt intalnite ca avand o inaltime de 25-45 de centimetri. Cu ajutorul hibridizarii astazi s-a ajuns la un numar impresionant de varietati de garoafe. Pot avea culoarea rosie, alba, galbena, roz sau pot fi multicolore.
Simbolistica
De-a lungul istoriei se obisnuia sa se daruiasca garoafe pentru a rasplati faptele iesite din comun, deosebite. In prezent garoafele se ofera ca rasplata calului invingator la hipodrom. Pentru crestini ea reprezenta suferinta si durerea fiind florea Sfintei Fecioare.
Istorie
In cultul greco-roman garoafele erau florile cele mai adorate fiind dedicate zeilor supremi. In secolul al XIII-lea a fost descoperit un document prin care se atesta capacitatile de scadere a febrei cauzate de ranile deschise si se foloseau pentru cruciati intr-un amestec de flori de garoafe cu vin. Mai tarziu garoafele au devenit simbolul statului american Ohio in anul 1904 in amintirea celui de-al 25-lea presedinte al Americii.
Cod Floral
Semnificatiile garoafelor sunt clare si specializate. Ele pot fi oferite atat la ocazii fericite cat si celor mai putin fericite. In orice caz, garoafele nu sunt flori cu dubla personalitate si nici expresia indiferentei politicoase. In anumite contexte ele pot reprezenta despartirea. Tot garoafele sunt si florile amintirii celor disparuti.
Ocazie
In tari precum SUA sau Canada garoafele se obisnuiesc a se darui cu ocazia Zilei Mamei ce se organizeaza in a doua saptamana a lunii mai. In Irlanda se ofera cu prilejul zilei nationale sarbatorite pe data de 17 martie aducand astfel un omagiu Sfantului Patrick. In Occident garoafa este cadoul preferat pentru absolventi.

Crini

Se spune ca floarea cultivata de cel mai mult timp ar fi crinul. Si nu ar fi de mirare avand in vedere delicatetea acestei flori, dar si insusirile ei tamaduitoate de care astazi se tine seama mai putin.
In trecut utilizarile crinilor in medicina populara erau numeroase, bulbii fiind folositi pentru cataplasme sau pentru dezinfectare.
Crinul creste si in flora spontana in Europa, in Africa si in zona Orientului, in Franta de exemplu devenind simbolul regalitatii. In anul 1905 este adus in Europa crinul imperial de botanistul englez Willson, pana atunci cultivandu-se pe continentul european crini asiatici. In decursul timpului au fost creati numerosi hibrizi, dar niciunul atat de frumos precum crinul alb sau cel imperial.
Crinul de padure (Lilium martagon), salbatic, originar din Europa, intalnit si la noi in tara, atinge 100 cm inaltime si face flori portocalii, grupate cate 20 in inflorescente. Petalele sunt rasucite mult in exterior.
Crinul alb (Lilium candidum) are un bulb solzos, usor oval, cu diametru care poate depasi 8 cm. Tulpina, de 90-100 cm inaltime, poate sustine pana la 20 de flori mari, albe si parfumate. Este rezistent la ger, putand ierna afara.
Crinul imperial (Lilium regale), originar din China, are un bulb de dimensiuni mai mari, de culoare purpurie. Florile mari, parfumate, albe cu nuante visinii in lungul nervurilor, sunt grupate cate 3-5 spre varful tulpinii florale. Nu este asa de rezistent la ger cum este crinul alb.
Crinul vargat japonez (Lilium tigrinum) are un bulb mare solzos din care apare tulpina care poate ajunge la 150 cm inaltime si care poarta spre varf 15-20 de flori rosii-portocalii. Pe tulpina florala, sub frunze, apar cate 2 bulbili prin care planta se poate inmulti.
Crinul poate fi cultivat fara dificultati in gradina. Inmultirea se realizeaza prin metode simple: despartirea bulbilor, prin bulbili aerieni, prin frunzele solzoase ale bulbilor, prin butasi de frunze sau prin seminte.
Cel mai usor se realizeaza desfacerea bulbilor dupa ce au fost scosi din pamant, in luna iulie. Dupa 15-20 de zile de pastrat la rece (7 grade Celsius) se pot planta din nou in gradina. Inmultirea prin bulbili aerieni se foloseste la Lilium tigrinum si la alte specii care formeaza bulbili la baza frunzelor.

Lacramioara

Lacramioara pe numele stiintific „Convallaria majalis” se mai numeste in grai popular si floarea de margaritar sau clopotelul de mai.
Iata care este Legenda Lacramioarei impartasita de Rodica Neagu, care mie personal mi s-a parut foarte frumoasa si ca merita sa o stiti si voi.
Legenda Lacramioarei
Legenda spune ca traiau odinioara, in mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un baiat si o fata. La nastere, cei doi copii primisera de la zana lor cea buna cele mai minunate daruri: frumusete, intelepciune, cumintenie. Cei doi copii crescusera impreuna si isi petreceau majoritatea timpului impreuna, jucandu-se in gradinile castelului, gradini pline de flori. Din pacate, atunci cand copiii
au implinit 10 ani o boala nemiloasa a cuprins tinutul in care locuiau si intregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinsi de boala
aceasta nemiloasa s-a numarat si fata regelui, care devine din ce in ce mai slaba si pana la urma moare. Baiatul regelui care tinea foarte mult la sora lui de care era nedespartit a inceput atunci sa planga si nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au transformat in niste flori albe, micute, care s-au asternut peste toate vaile si gradinile unde se jucau pana atunci cei doi printi. Printul a fugit de la castel si s-a ascuns in lume, pentru a nu fi vazut de ceilalti ca isi plange sora. Florile nascute din lacrimile sale au capatat numele de lacramioare.
In afara de aceasta legenda a lacrimioarei, puteti sa mai aflati ca daruirea unei flori de lacramioare sugereaza dragoste ascunsa, neimpartasita. Cel care face cadou persoanei iubite un buchet de lacramioare nutreste pentru aceasta o dragoste pura, incomplet materializata.
Se mai spune ca persoana care iubeste lacramioarele este o persoana timida, gingasa si care tinde sa il idealizeze pe cel care-l iubeste.

Trandafiri

Trandafiri
Exista in lume nenumarate legende despre aparitia trandafirului, despre capatarea diferitelor culori, despre felul in care si-a castigat spinii, etc.
O legenda greceasca spune ca trandafirul ar fi fost destinat sa fie, inca de la nastere, cea mai frumoasa floare. Zeita florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte draga ei, si a vrut ca noua floare sa nu aiba pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalti zei ca fiecare sa-i daruiasca cate ceva din atributele lor: Dyonissos i-a daruit parfumul ametitor, Cele 3 Gratii i-au dat stralucirea, veselia si farmecul, Zephyr, vantul de primavara, a dat la o parte norii pentru ca Apollo sa lumineze si sa-l infloreasca. La urma, Ares, zeul razboiului, i-a dat in dar spinii, pentru ca floarea sa isi poata apara frumusetea.
Trandafirul, ca floare a dragostei, trebuia sa fie asociata si Afroditei. Unele povesti spun ca trandafirul a aparut odata cu zeita frumusetii, din spuma marii, inconjurand-o ca o ghirlanda.
Alte legende spun ca trandafirul s-ar fi nascut dintr-un suras al lui Cupidon, iar spinii ar fi, de fapt, sageti metamorfozate ale zeului-copil.
Un mit hindus arata ca doi dintre marii zei s-ar fi certat odata pentru ca nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasa floare din lume. Visnu prefera trandafirul, iar Brahma, care nu vazuse niciodata o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Visnu i-a aratat pentru prima data un trandafir, rivalul sau a trebuit sa fie de acord ca nici floarea de lotus nu il putea intrece.
Despre spinii trandafirului, Zarathustra spune ca acestia sunt inventia diavoleasca a spiritului raului, Ahriman.
O legenda romaneasca spune cam acelasi lucru: Dumnezeu a creat trandafirul, iar diavolul i-a facut spinii.
Legat de diferitele culori ale trandaforului exista multe legende. Se spune ca la inceput, trandafirul era numai alb si ca s-ar fi transformat in rosu cand Jupiter a surprins-o pe Venus scaldandu-se intr-un lac inconjurat de trandafiri. O alta legenta araba povesteste aparitia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casa, presimte ca sotia sa, Aisha, nu ii este credincioasa si cere in vis sfatul Arhanghelului Gavriil; acesta ii spune sa se intoarca acasa, sa i spuna sotiei sa arunce din mana obiectul pe care il are si daca acesta isi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredintei. Aisha si-a intampinat sotul cu un buchet de trandafiri albi in mana, care au devenit galbeni atunci cand au atins apa lacului in care au fost aruncati. Persanii au o poveste locala despre trandafirul rosu: o privighetoare indragostita de un tradafir alb, l-a imbratisat atat de strans, incat spinii i-au strapuns inima si sangele a colorat in rosu floarea - aceasta poveste persana l-a inspirat pe Oscar Wilde atunci cand a scris povestea "Privighetoarea si trandafirul".